- traséu
- s. n., art. traséul; pl. trasée
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
traséu
Look at other dictionaries:
traseu — TRASÉU, trasee, s.n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o fiinţă; rută. ♦ Linie, direcţie pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să l străbată concurenţii la o probă sportivă. ♦… … Dicționar Român
tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… … Dicționar Român
circuit — CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ♢ (electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit… … Dicționar Român
parcurs — PARCÚRS, parcursuri, s.n. Faptul de a parcurge o distanţă, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ♢ loc. adv. Pe parcurs... = în timpul… … Dicționar Român
rută — RÚTĂ1, rute, s.f. Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicaţie între două localităţi; traseu. – Din fr. route. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RÚTĂ2, rute, s.f. (bot.) Virnanţ. – Din lat. ruta. Trimis de … Dicționar Român
drum — DRUM, drumuri, s.n. 1. Cale de comunicaţie terestră, alcătuită dintr o bandă îngustă şi continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = şosea de mare circulaţie, care leagă localităţi principale. Hoţ (sau tâlhar) de… … Dicționar Român
pichet — PICHÉT1 s.n. Numele unui joc de cărţi care se joacă (în două persoane) cu treizeci şi două de cărţi. – Din fr. piquet. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 PICHÉT2 s.n. Ţesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice,… … Dicționar Român
pichetaj — PICHETÁJ, pichetaje, s.n. Ansamblul picheţilor3 (II) care marchează un traseu, o aliniere, un drum etc. – Din fr. piquetage. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 pichetáj s. n., pl. pichetáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
serpentină — SERPENTÍNĂ1, serpentine, s.f. 1. Traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, şerpuit. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care,… … Dicționar Român
traiect — TRAIÉCT, traiecte, s.n. Distanţă între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie. Trimis de… … Dicționar Român
